Share |

Marca comerciala

     Cine nu a auzit de Kenzo, Hugo Boss, Dolce & Gabana, Gucci ... ? In marea majoritate a cazurilor, acestea sunt case de moda. Se obisnuieste ca odata cu lansarea unei colectii de haine primavara-vara sau toamna-iarna sa se scoata sub acest brand si un anumit parfum.

     Acestea sunt numai o parte din miile de marci comerciale existente. Nume precum Chanel, Dior au reusit nu numai sa se impuna pe piata inca din primele decenii ale secolului trecut, dar continua si in prezent sa fie unele dintre cele mai de succes branduri. Altele, precum Jennifer Lopez, David Beckham sunt marci comerciale relativ recente care deasemenea se bucura de o mare popularitate.

     Nu oricine reuseste sa faca fata concurentei. Deseori, pentru a se impune, marcile comerciale lanseaza campanii de promovare si de publicitate, investitii cu adevarat spectaculoase si foarte costisitoare care, bineanteles trebuie recuperate. Cine va avea un spot publicitar mai atractiv ... Cine va avea un ambalaj care sa sparga gura targului ... Cine va incheia un contract de colaborare cu un anumit star de la Holywood pentru a-si asigura o parte din succes ... Cine va investi in publicitatea din reviste, radio, TV ... Iata de ce difera preturile parfumurilor in magazine. Chanel la 50 ml costa "x" iar Kenzo la 50 ml costa "y". Sa zicem ca x > y . E mai buna aroma care-i mai scumpa sau a "cantarit" mai mult brandul Chanel ?

     Un anumit brand investeste mai mult in publicitate, design, promovare, si chiar daca este foarte cunoscut investitiile nu se lasa prea mult asteptate. Spre exemplu marca Chanel a incheiat un contract de colaborare cu starul Nicole Kidman pentru a promova aroma Chanel Nr.5, desi e unul dintre cele mai cotate parfumuri, aflandu-se in topuri inca din 1921. Aromele sunt la acelasi pret, diferenta apare din momentul in care aceasta trebuie sa fie ambalata intr'un anumit fel, trebuie sa arate intr'un anumit fel, e promovata intr'un anumit fel... Atunci cand concureaza mii de marci comerciale, unele cu traditie, altele sunt noi-aparute dar care incearca sa-si faca un loc pe piata, trebuie ca investitiile sa fie pe masura.

     Partea interesanta este ca nu marcile comerciale se ocupa de fabricarea parfumului. Acestea incheie contracte de colaborare cu una din fabricile producatoare. In lume exista citeva fabrici care produc parfum original pentru marci renumite precum Christian Dior, Bvlgari, Givenchy etc.

     Spre exemplu, Naomi Campbell vrea sa scoata un parfum oarecare pe piata odata cu lansarea unei colectii de haine. Apeleaza la unul din concernele producatoare de parfumuri. Se ajunge la o anumita aroma care ii convine marcii comerciale. Naomi cumpara aroma, adica parfumul propriu-zis la pretul fabricii producatoare. Se poate semna si un contract de exclusivitate - marca comerciala plateste in plus pentru ca

aroma respectiva, o anumita perioada sa aiba prioritate pe piata in ambalajul original, adica beneficiaza de o perioada de exclusivitate asupra aromei. Deobicei, aceasta perioada variaza intre 2-5 ani. Foarte putini stiu ca nimeni nu poate patenta o aroma. Nici chiar creatorii acesteia. Parfumul este ca o reteta. Dar nu oricine isi permite sa o produca. E nevoie si de traditie, si de tehnologie, si de resurse financiare etc. De ce nu are nimeni "dreptul de autor" asupra unei arome ?

     Un parfum natural are in jur de 300 de componente. Sa zicem ca in componenta uleiurilor esentiale a unui anumit parfum intra urmatoarele componente sub urmatoarea forma :

     1) santal - 1,38 %

     2) paciuli - 0,58 %

     ....................

     300) ylang-ylang - 0,53 %

     Daca am pune in loc de 1,38 (santal) 1,3805 % deja este vorba de alta compozitie, desi diferenta practic e de neobservat, chiar si pentru "nasurile supersenzitive" (Nota - cifrele si componentele sunt puse arbitrar). Din punct de vedere juridic este deja alta compozitie. Asta e unul din motivele care ne explica faptul ca patentarea aromei nu are rost.

     Sa revenim la exemplul cu Naomi Cambpell, care eventual plateste pentru o perioada de exclusivitate. Nu are rost ca marca comerciala sa plateasca exclusivitatea pentru o anumita aroma pentru o perioada mai lunga. Mai bine aloca fondurile respective asupra exclusivitatii unei noi arome. Dupa expirarea perioadei de exclusivitate stipulata in contractul dintre marca comerciala si fabrica producatoare, aceasta din urma poate sa vanda in propriile flacoane si altor parteneri aceeasi aroma. Dar... marca si ambalajul original apartin de marca comerciala. Fabricile producatoare, pentru a impulsiona comertul cu parfumuri, 

pentru a avea si mai multi clienti, respectiv si mai multe profituri - au optat pentru solutia unui ambalaj unic pe piata in care pot fi cumparate parfumuri consacrate.

     MariGold colaboreaza direct cu una dintre aceste fabrici.

     De multe ori, publicitatea lasa sa se inteleaga ca Hubert de Givenchy insusi, sau YSL, Paco Rabane, Kenzo s-ar fi inchis in laborator pentru a concepe noul parfum al firmei, imaginea care va "vinde" marca. Insa realitatea este total diferita, pentru ca rari sunt aceia care sunt prezenti in toate etapele elaborarii.

     Jean Paul Guerlain spune ca " acest fapt este un factor de calitate, in masura in care, suprimand intermediari, furnizori, designeri, se reduce costul de fabricare pentru a fi mai exigenti in ceea ce priveste calitatea materiilor prime folosite."

     Pana la urma cateva grame de uleiuri esentiale dizolvate in alcool nu pot costa sute de euro ...

 

Make a free website with Yola